polenizarea plantelor

Polenizarea Plantelor

Un share te rog...Share on Facebook23Share on Google+2Tweet about this on TwitterPin on Pinterest2Share on LinkedIn1

Polenizarea plantelor consta in transportul polenului (natural sau artificial) din sacii polenici ai antenelor pistilului.

Importanta polenizarii:

  • Reproducerea si producerea de suficiente seminte pentru disperasare si inmultire;
  • Dezvoltarea corespunzatoare a fructelor pentru a asigura diseminarea semintelor;
  • Reproducerea sexuala este importanta pentru evolutia, rezultand urmasi variabili, creand diversitatea si variatie in randul populatiei (amestecarea de gene);
  • Mentinerea diversitatii genetice in cadrul unei populatii este principalul factor ce determina aparitia selectiei naturale;
  • Reproducerea sexuala a unui organism este avantajoasa pentru speciei numai daca se intampla cu un alt organism decat el insusi;

Reproducerea sexuala.  La plantele cu flori, polenizarea incricasata intre indivizii diferiti din cadrul aceleiasi specii nu este usor de realizat, deoarece majoritatea florilor incorporeaza ambele organe sexuale (mascule si femle). Acest tip de floare este numita floare perfecta. Plantele cu flori au evoluat in moduri speciale pentru a asigura incrucisari intre indivizii aceleasi specii si pentru a preveni consangvinizarea.

Descarca acum GRATUIT ghidul!

Tot ce trebuie sa faci este sa introduci mai jos numele si adresa ta de email sa iti trimit ghidul care a schimat viata multor pasionati de apicultura.

Floarea. Floarea este organul generativ al plantei, datorita caruia are loc reproducerea la plantele cu flori, in final ducand la formarea noului germen de inmultire-samanata protejata de fruct. Ca si functionalitate, floarea ofera o platforma pentru sistemul de reproducere sexuala a plantei, prevede mecanisme (vizuale si olfactive) de atragere a polenizatorilor pentru a facilita polenizarea si constituie suportul ca ovulele fecundate sa se dezvolte.

polenizarea plantelor_lectii apicultura

O floare tipica la angiosperme este alcatuita din:

  • penducul (are numele de pendicel cand florile sunt grupate in inflorescente). Penduculul poate lipsi si in acest caz floarea se numeste sesila;
  • receptacul;
  • periantul (caliciul si corola);
  • androceau;
  • gineceu.

Floarea se formeaza la baza unei frunzulite numita bractee. Partile florii pot avea pozitii, marimi, alcatuiri diferite si ele pot servi la recunoasterea speciilor si chiar a familiilor de plante.

Receptaculul sau axul floral este partea terminala a penduculului, pe care sunt inserate componentele florii. Din punct de vedere morfologic, receptaculul poate avea forme diferite: cilindric, conic, disciform, butelie, cupa.

Polenizarea

Reprezinta fenomenul ce consta in transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului. Desi polenizarea este o conditie prealabila pentru feritilizare, mai multe procese trebuie sa se desfasoare inainte de a se produce feritilizarea.

Fertilizarea are loc in momentul in care graunciorul de polen ajuns pe stigmatul pistilului formeaza un tub, seuneste cu celula sexuala femela din ovul, formand zigotul.

In urma fecundatiei, sepalele si petalele cad, staminele, stilul si stigmatul se usuca si ovarul se ingroasa si devine fruct, iar ovulele fecundate se transforma in seminte.

Se disting 2 tipuri de polenizare: directa (autopolenizarea) si incrucisata (alopolenizare).

Autopolenizarea

Se produce la arelativ putine plante care au florile hermafrodite si consta in transportul polenului de la antere pe stigmatul aceleasi flori (autogamine) sau prin stigmatul altei flori de pe acelasi individ. Conditia esentiala pentru realizarea autopolenizarii: maturarea organelor masculin si feminim in acelasi timp de exemplu: mazarea, fasolea, tomate, grau, ovaz, orez, vita de vie. Florile cu autopolenizare au diferite adaptari ce asigura dispersia polenului in interiorul aceleasi flori sau in florile vecine de pe acelasi individ.

Un caz special de autogamie se observa la florile cleistogame, unde autopolenizarea devine obligatorie. Polenul lor nu pica pe stigmat ci germineaza in lojele anterelor si unde tuburile polinice atrase chimiotactic de ovar ajung pe stigmat, apoi prin canalul stilului ajung in sacul embrionar. Exista specii strict cleistogame. Poaceae, unele Anagaceae la care florile se deschid numai dupa ce polenizarea a avut loc. Autopolenizarea se este avantajoasa pentru plante pentru caa reduce variabilitatea genetica in populatii si implicit capacitatea de adaptare la mediu a indivizilor acestor specii.

Alopolenizarea

Este proprie mai multor plante si consta in transportul polenului de la antrele unei flori pe stigmatul florii de la alt individ. Acest tip de polenizare este mai favorabil pentru plante pentru ca fecundatia realizandu-se intre indivizi cu insusiri diferite conduce la o crestere a vitalitatii a capacitatii de adaptare la mediu. De aceea desi majoritatea angiospermelor au florile hermafrodite, polenizarea lor este in cele mai multe cazuri tot indifrecta, ele reprezentand variate adapatari care impiedica autopolenizarea. Dintre aceste adaptari amintim:

Dicogamia reprezinta lispsa unei sincronizari in ceea ce priveste maturarea polenului si gineceului din aceiasi floare – florile dicogame sunt de 2 feluri: protandre, atunci cand se produce maturarea pole pananului inainte de maturarea gineceului din aceiasi floare.

Autosterilitatea, atuni cand nu se formeaza seminte cand se produce autopolenizarea, la Secale cereale, cand polenul este viabil dar germinarea lui si cresterea tubului polinic poate gi inhibata de substante produse de propriul stil.

Structura speciala a corolei si a stiaminelor – orhidacee, scropulariace..etc care prezinta un imediment mecanic in efectuarea autopolenizarii, aceasta este impiedicata de anumite dispozitive morfoanatomice.

Polenizarea anemofila (prin vant)

polenizarea anemofila

Polenizarea prin vant se intalneste la aproximativ 10% dintre plantele cu flori. Ea implica existenta unor adaptari a florii pentru raspandirea polenului cu ajutorul vantului: florile sunt grupate in inflorescente; florile mascule sunt in numar mai mare decat florile femele; scuturarea polenului este usurata fie prin mobilitatea filamentelor staminale, a pedunculilor florali sau a axelor inflorescentei; sacii polinici explodeaza datorita filamentelor elastice; granulele de polen sunt mici, suprafata lor este neteda, sunt uscate si au o mare capacitate de plutire in aer, stigmatul are o suprafata mai mare usurand captarea polenuluil;

Stigmatul este divizat, lobat, plumos cu suprafata acoperita de substante lipicioase, inflorirea lor are loc inainte de infrunzire, evitandu-se oprirea polenului pe alte parti ale plantei; prezenta a doi saci aeriferi ce permite deplasarea polenului pana la 300 de metri de la planta mama; producerea unei cantitati foarte mari de polen, circa 2,5 milioane granule de polen raportat la un singur ovul.

Avantajele acestui tip de polenizare: florile nu mai au nevoie de invelis floral de tip special menit sa atraga polenizatorii si nici nu mai trebuie sa produca nectarul necesar polenizatorilor, economisindu-se astfel o mare cantitate de energie si este modalitatea cea mai eficienta de polenizare pentru speciile care traiesc in zone in care insectele polenizatoare sunt rare sau lipsesc.

Relatia dintre floare si albina

apicultura in romania

In natura exista o stransa independenta intre plante si albine, iar existenta lor se conditioneaza reciproc. Aceasta relatie este sugestiv redata prin urmatorul adevar stiintific: “Florile au nevoie de albine ca sa rodeasca, iar albinele au nevoie de flori ca sa traiasca”

Adaptarea albinelor pentru polenizarea plantelor entofomile

Albinele au suferit in timp o serie de adaptari si modificari de ordin structural si de comportament, in vederea pariciparii cat mai eficienta la polenizarea incrucisata, dintre care se pot mentiona urmatoarele:

  1. Prezenta perisorilor pe corpul albinei, cu ajutorul carora preia si transporta graunciorii de polen de la floare la alta;
  2. Transformarile morfologice suferite de cele trei perechi de picioare in vederea colectarii polenului.
  3. Adaptarile speciale ale aparatului digestiv, pentru colectarea nectarului;
  4. Albinele au o mare capacitate de orientare bazate pe organele de simt ale mirosului, gustului, vazului si simtului tactil;
  5. Tendinta albinelor de a cerceta continuu florile, nu numai pentru a-si satisface nevoile imediate de hrana, ci si pentru a face rezerve de hrana;
  6. Aptitudinea albinelor de a vizita diverse specii de flori, dar in acelasi timp este constanta, ramanand, in cadrul unui zbor de cules fidela aceleiasi specii de plante.

Toate aceste 6 adaptarii, situeaza albinele melifere pe primul plan ca polenizatori ai plantelor entomofile.

Cum se produce polenizarea de catre albine

In timp ce albinele cauta hrana, nectar sau polen, se aseaza pe floare si atinge anterele, iar graunciorii de polen se prind de corpul ei. Inca inainte de a iesi din floare un numar de graunciori de polen cad pe stigmat, efectuandu-se deci polenizarea directa. Trecand pe alta floare albina atinge anterele, se pudreaza pe corp cu graunciori de polen pe care apoi ii transporta in alte flori, unde o parte din ei raman pe stigmat, efectuand astfel polenizarea incrucisata. La polenizarea plantelor entomofile participa deci numai graunciorii de polen care se prind de corpul albinei, nu si cei depozitati in corbicula.

La finalul acestui articol, vreau sa iti amintesc faptul ca polenizarea dupa cum stii, are un rol foarte important in natura, iar albinele face parte din acest rol atat de esential mediului inconjurator in care traim. Dupa cum bine spunea marele fizician Albert Einstein laureat al premiului Nobel spunea:  „Dacă albina va dispărea vreodată de pe pământ, omul mai are de trăit doar patru ani”, si cred cu tarie ca are dreptate.

Ps: daca ti-a placut articolul te rog sa imi dau un like si share, sa afle cat mai multe persoane despre importanta albinelor in mediul inconjurator; iti multumesc anticipat.

Un share te rog...Share on Facebook23Share on Google+2Tweet about this on TwitterPin on Pinterest2Share on LinkedIn1

Leave a Comment

5 Secrete pentru apicultorii incepatori, care doresc sa porneasca!
x