Lumea in care traieste albina nu se aseamana cu a noastra. Simturile sale sunt total diferite de ale noastre, chiar daca aparent albinele au ca si noi:

• Ochii;
• Papile gustative;
• Simtul dezvoltat in a percepe vibratii;
• Pot face diferenta dintre caldura si frig;
• etc

Perceptia lumii de catre albine este mai saraca decat a noastra, in functie de domeniile pe care le ei in considerare. Dar nu putem vorbi de viata secreta a albinei fara a oferi cateva indicatii sumare asupra organizarii sistemului sau nervos central si periferic.

Ca toate insectele poseda un sistem nervos central format din creier si lantul nervos ventral, si un sistem somatogastric analog sistemului nervos sinaptic al animalelor superioare.

Primul are functia de a asigura relatiile albinei cu mediul exterior si de a comanda miscarile.

Al doilea nu primeste decat mesaje provenite de la organele interne si le comanda functionarea (respiratia, digestia. etc)

Creierul

Rezulta din asocierea ganglionilor cefalici, creierul cuprinde trei parti principale:

• Protocerebrum – este situat in parte din fata sus a capsulei cefalice (este centrul vederii). El este in legatura directa cu ochii compusi si ocelii prin intermediul nervului optic. Protocerebrum formeaza partea ce mai dezvoltata a creierului. El are doua corpuri pedunculate, centrii nervosi foarte importanti care coordoneaza diferitele activitati cerebrale;
• Deutocerebrum – este centrul nervos al antenelor. El da nastere la doi nervi antenari grosi; unul sensitiv si altul motor;
• Tritocerebrum – este foarte putin dezvoltat la albine. El da nastere nervului labrului si unui nerv pericardial care controleaza activitatea organelor endocrine.

Lantul nervos ventral

Este cuprins de ganglionul sub-sofagian si lantul nervos ventral propriu-zis.

Ganglionul sub-sofagian, situat si el in cap, este format din trei ganflioni uniti, care da nastere unor nervi foarte importanti pentru albine, senzitivi si motori care merg catre piesele bucale.

Lantul nervos ventral, cuprinde in total sapte ganglioni dintre cei doi sunt in torace si cinci in abdomen. Toti pereche si uniti intre ei. Primul ganglion situat in torace “excita” prima pereche de picioare. Al doilea “excita” si la randul lui a doua pereche de aripi, si a doua si a treia pereche de picioare ca si muschii toracelui care dupa cum am vazut asigura zborul si mersul.

Ochii si vederea

Albinele au doi ochii mari compusi situati de o parte si de alta a capului si uniti cu creierul direct prin nervii optici. Fiecare dintre acesti ochi compusi, este format prin juxtapunerea unui foarte mare numar de ochi simpli care se numesc omatidii. Daca se examineaza cu o lupa puternica suprafata unui ochi compus, aceasta apare ca un ansamblu de hexagoane, ficare fiind corneea unei omatidii.

La locul de imbinare a omatidiilor se gaseste, din loc in loc, un perisor foarte lung, de unde aspectul paros al ochiului. Fiecare ochi compus poate avea la lucratoare 4000 – 5000 de omatidii. Fiecare omatidie este un sistem optic complet, care cuprinde o cornee transparenta  si formeaza lentila convergenta, cu cristalin de forma conica si o retinula compusa din opt celule sensibile la lumina.

Partea centrala a omatidei este rhabdomul. Celule pigmentare izoleaza omatidiile intre ele.

In afara ochilor compusi, albina are trei ocelii, ochi simpli dispusi intriunghi pe partea dorsala a capului. Ocelii sunt formate dintr-o lentila biconvexa, un corp vitros si o retina. Ei nu dau imagini clare, rolul lor este de masurare a intensitatii luminii. Ei sunt foarte sensibili la variatiile lumini, ceea ce le permite semnalarea inceputului sau sfarsitului zilei, inorarilor si inseninarilor. Ei functioneaza astfel mai mult ca celule fotoelectrice decat ca ochi.

Albina are un camp vizual foarte intins, aproape de 360 de grade, se poate spune ca nu are decat foarte putine unghiuri moarte.

Albina are o vedere panoramica, dar acest avantaj este diminuat de o mare scadere a nivelului acuitatii vizuale: are 1/80 din acuitatea vizuala a omului. Ea vede greu detaliile obiectelor. Reamintim ca un om cu acuitate vizuala normala poate distinge doua puncte apropiata la distanta de 0,1 mm acomodandu-se la cea mai scurta distanta (de 30 cm).

Daca albina distinge greu micile detalii ale obiectelor, are in schimb o buna viziune a formelor. Adica, recunoaste formele pline si le confunda niciodata cu cele goale. Formele stelare evocatoare a multora din formele florare sunt foarte atractive pentru albine, astfel ea confunda un patrat cu un cerc sau un triunghi pe aceiasi suprafata.

Ochiul omului perfece o miscare continua incepand din momentul in care imaginile se succed cel putin de 24 de ori pe secunda. Aceasta este principiul cinematografului. Nicio asemanare cu albine. Ea nu functioneaza imaginile decat la o succesiune de trei sute de imagini pe secunda, ceea ce inseamna ca daca albina ar fi interesata sa vada un film, ar vedea o succesiune de imagini fixe, ceea ce i-ar produce o mare plictiseala.

Imagineaza-ti urmatoarea secventa incetinita de 12 ori. Aceasta proprietate a ochiului albine este foarte buna pentru zbor. Datorita vitezei crescute de fuzionare a imaginilor ea pastreaza la 30 km/h o viteza foarte statica a solului, ceea ce ii usureaza bineinteles recunoasterea locului.

Tot din viata secreta a albinelor vs vederea umana

Ideea despre vederea albinei ar fi foarte incompleta daca nu am aminti faptul ca spectrul la care reactioneaza ochiul ei este diferit de cel la care reactionam noi, oamenii.

Vederea noastra cuprinde de la violet pana la rosu (400 pana la 800 nanometri). Vederea albinei prezinta un decalaj catre lungimile de unda scurte (300 si pana la 650 nanometri), adica este oarba in priviinta culorii rosi, albinele vad imaginile in ultraviolet, culoare pe care noi nici nu putea sa ne-o imaginam.

Vederea culorilor de catre albina a fost foarte mult studiata de Karl von Frisch si de elevi sai incepand din ani 2000 ai acestui secol. Meritul esential al acestui experimentator de geniu este tocmai acela de a fi conceput niste experiente extraordinare ca precizie si simplitate cum sunt cele care i-au permis sa demonstreze ca albina este capabila sa distinga culoarea albastru in mijlocul unei game intrei de griuri.

Faptul ca albina nu vede culoarea rosie, poate parea aprioric, si destul de neobisnuit, mai ales ca in natura intalnim un mare numar de flori de culoare rosie, care sunt foarte vizitate de albine. Incepand cu banalul mac de camp de pe care culeg mult polen.

Desi albinele nu recunosc culoarea rosie si vad in panoramic, se descurca de minune sa aduca polen, viata lor in stup este foarte organizata, in sensul ca fiecare individ are un rol pe care trebuie sa si-l indeplineasca.