De la ou la albina adulta

Incepand cu luna martie, cand stupul poate fi deschis fara nici un risc, pe fagurii din centrul stupului, in elipse cat palma, si pe masura ce timpul trece tot mai apmple pana ce ocupa aproape toata suprafata fagurelui cu oua. Albe, stralucitoare, ca si niste bastonase lungi de 1,4 – 1,6 mm, curbate catre partea dorsala, rotunjite la capete. Capatul anterior al oului, polul oral sau cefalic este mai gros – in acea parte se va dezvolta capul viitoarei albine.

In ou se formeaza, la cateva ore de la depunderea embrionului, care pot fi vazute cu o lupa. In a treia zi de la depunerea in celula, rupand foitele embrionare, ecluzioneaza tanara larva. Ea seamana cu un viermisor alb stralucitor si este curbata ventral, adica invers decat oul.

Datorita ingrijirii atente, si cu foarte mare precautie de catre “mamele” doici, larva creste timp de cinci zile in ritm accelerat (iar ca sa ne facem o idee, in a doua zi de viata, greutatea larvei devine de sase ori mai mare decat in ziua precedenta, iar masa corpului ocupa toata celula).

 

Albina Adulta

“Adultul” sau albina complet dezoltata, alcatuita din cap, torace si abdomen, cu toate organele si apenndele bine formate, de culoare generala bruna cu pete, si variante cuprinzand cenusiu, portocaliu, galben si negru.

Spre deosebire de invelisul membranos, moale al stadiilor preadulte, corpul adultului este protejat de un invelis tare, cuticula chitinoasa, pe suprafata careia sunt inserati numerosi peri, de forme si cu functii din cele mai variate, de la mecanice pana la senzoriale.

Aceeasi cuicula acopera picioarele si una mai subtire, aripile. Dupa cum observam mai jos, o alcatuire tipica a corpului unei albine:

Capul, vazut din fata, la albina lucratoare are aspect triunghiular, cele doua unghiuri laterale fiind cuprinse de cei doi ochi compusi, mari. Vazut din profil, capul este turtit, cu partea posterioara usor concava, atat cat sa se aseze pe suprafata anterioara a toracelui, cu care vine in contact.

Pe partea dorsala a capului se afla trei ochi simplu – ocelii, iar pe partea anterioara, la centru triunghiului, se afla inserate cele doua antene. In unghiul inferior al capului si in partea posterioara se remarca pisele bucale: buza superioara si respectiv trompa.

Cele mai importante parti componente ale capului sunt:

Antenele . In stare salbatica albinele traiesc in scorburile copacilor iar in stare domestica ele traiesc in stupi. Atat intr-o situatie cat si in alta lumina nu patrunde prea mult in interiorul stupului. Din acest motiv mirosul si atingerea sunt mult mai importante in interiorul coloniei decat vazul.

Antenele albinelor situatie de o parte si de alta a capului contin mii de senzori, unii specializati pentru atingere (receptori mecanici), unii pentru miros iar altii pentru gust. Ele sunt fixate la baza printr-o membrana intr-un calus din cuticula capului numit soclu. Partea mai lunga ce alcatuieste baza antenei se numeste scapus si adaposteste organul lui Johnston ce are rol in echilibrul corpului.

• Scapus-ul este continuat de pedicel si flagel. Pe flagel sunt localizate urmatoarele organe de simt:
• Pentru pipait: peri tactili;
• Pentru gust: conuri chimioreceptoare;
• Pentru miros: placute perforate, unele pentru modificari de temperatura, altele pentru concentratia de acid carbonic din aer;

Important! Se considera ca albinele nu pot sa adua deoarece nu au organe de auz sensibile la presiune asa cum au oamenii. Din acest motiv cercetatorii nu puteau explica modul prin care lucratoarele puteau totusi percepe bazaitul dansului altor lucratoare. Cu ceva timp in urma s-a descoperit ca albinele pot intra-devar “auzi” sunete generate in apropierea lor cu ajutorul unor perisori mecano-receptori de pe antene. Aceasta descoperire a ajutat la construirea unei albine robot care poti fi programata printr-un computer sa danseze in interiorul stupului ghidand astfel lucratoarele intr-o anume locatie.

Ochii

Albinele au doi ochi compusi care ocupa o mare parte a suprafetei capului dand posibilitatea albinei sa vada cu deschidere de aproape 180 grade. Fiecare ochi este alcatuit din celule individuale – omatidii: corespunzatoare lor pe suprafata acoperita de cuticula se observa mici fete hexagonale. Marginile acestora sunt opace, dar suprafetele centrale sunt transparente si au functie de lentile.

Zonele opace ale lentilelor sunt acoperite de perisori. Fiecare omatidie este compusa din mai multe celule de obicei incluzand elemente de focalizare a luminii (lentile si conuri) si celule fotosensibile (celule retinale). Lucratoarele au circa 3.500 – 5.500 omaatidii insa trantorii au un numar de 7.000 – 8600 probabil pentru ca acestia au nevoie de albilitati vizuale mai bune in timpul imperechierii.

Ca  la majoritatea insectelor, ochii albinelor nu sunt proiectati pentru imaginii de inalta rezolutie, asa cum sunt ai nostri, imaginea creata de ei fiind mai mult un mozaic. Totusi ei sunt mult mai buni decat ochii nostri la detectarea miscarii. De asemenea, albinele au trei ochi simpli numiti oceli aproape de crestetul capului.  Ocelii sunt ochi simpli care ofera informatii despre intensitatea luminii.

Pisele Bucale

Albinele au o gura compusa care ajuta la mestecare si sugere.

• Labrul : sau buza superioara (anterioara) este o mica piesa mobila care inchide cavitatea bucala anterioara;
• Mandibulele: sunt “dinti” pereche – (desi mandibulele albinelor nu au dinti spre deosebire de alte insecte inrudite) care servesc la malaxarea cerii, curatarea sau muscarea altora.
• Mandibulele au cate un sant care permite scurgerea produselor provenite de la glandele mandibulare. Mandibula matcii are un pinten foarte bine conturat.
• Proboscisul (trompa) este compus din: maxile si labium

Proboscisul contribuie la sugerea nectarului din flori. Specialistii considera ca lungimea proboscisului (trompei) este elementeul cu ajutorul caruia se apreciaza capacitatea productiva a albinei. De obicei, trompa are in jur de 5 – 7 mm.

Organele Interne ale Capului

Principalele organe interne ale capului sunt creierul si ganglionii subsofagieni. Creierul albinei este unul destul de sofisticat. Lobii optici ocupa o suprafata importanta acestia ocupandu-se cu receptarea impulsurilor de la cei doi ochii compusi. Lobii antenelor culeg informatii de la antene.

Tot inauntrul capului se afla organe endocrine cat si exocrine.

Abdomenul este alcatuit din sase inele la matca si lucratoarele, si sapte inele la trantor. Inelele evolueaza astfel din cele 10 segmente ale larvei din care cauza abdomenul albinei adulte consta din 10 segmente.

1. Primul numit propodeum este sudat de torace;
2. Urmatoarele sase se disting foarte bine fiind vizibile;
3. Al optulea se afla in interiorul celui de-al saselea si are rolul de a sustine acul;
4. Al noualea formeaza placile acului;
5. Al zecelea formeaza anusul.

Segmentele abdominale sunt alcatuite dintr-un tergit, un sternit si doua pleure. Cele sase inele abdominale sunt telescopate si unite intre ele printr-o membrana segmentara din care cauza abdomenul are o mare capacitate de distensie.

Sectiunea longitudinala pune foarte bine in evdienta diversele parti componente ale corpului albinei.

Complexa alcatuire a albinei arata de cata specializare este nevoie pentru infapturiea unor activitati in aparenta simple.

Fiziologia Albinei

Sistemul digestiv – Hrana albinelor consta din alimente energetice precum nectarul, mana si uneori zaharul, zaharuri simple si complexe, acizi organici si alimente plastice (polen). Intr-un an de zile o familie consuma aproximativ 100kg nectar si 30-50kg de polen.

Polenul este consumat prin difestie in gusa si intenstin. Hrana glucidica este folosita pentru producerea caldurii, functionarea muschilor si la alcatuirea rezervelor grase. Polenul (hrana proteica) este necesara doicilor la alimentarea larvelor si matcii.

Partile componente ale sistemului digestiv sunt:

• Intestinul anterior este compus din: faringe, cu rol de pompa de nectar, esofag care continua cu gusa si proventicul ce are rol de supapa intre intenstinul superior si cel mediu si care triaza polenul din nectar;
• Intestinul mediu este portiunea inauntru careia are loc digestia polenului si nectarului;
• Intestinul posterior este format din: intestinul subtire si punga rectala la capatul careia se afla anusul.

Sistemul Respirator

Este alcatuit din tuburi traheene si saci aerieni. Orificiile care asigura patrunderea aerului oxigenat si expulzarea aerului viciat sunt stigemele. Traheele sunt foarte ramificate si permit alimentarea directa cu oxigen a celulelor.

Traheele sunt niste tuburi rigide formate din cuticula fina, chitinizata, cu intarituri de chitina helicoidale in interior care mentin in permanenta traheea deschisa. Traheele se divizeaza in tuburi cu diametrul din ce in ce mai mic pana ce in final traheolele se deschid in celule.

In corpul albinei exista o serie de saci nepereche sau perechi care sunt dilatatii ale traheelor primare.

Sacii sunt dispusi astfel:

• Cap: 5 saci (1 cefalic, 2 cefalici superiori si 2 mandibulari);
• Torace: 7 saci (1 toracic ventral anterior, 1 ventral posterior, 2 ventrali laterali, 2 dorsali laterali si 1 scutelar);
• Abdomen: 3 saci (1 abdominal supero – anterior si 2 abdominali laterali).

Stigmele sunt in numar de 10 perechi: doua perechi toracice si opt perechi abdominale, dintre care una pe propodeum, sase pe inelele urmatoare si una pe al 8-lea care este functionala. Stigmele toracice se deschid direct la exterior.

Prima pereche se deschide dintr-o mica exacavatie in depresiunea mesotoracelui, mascata de un loc al protergitului. In aceast excavatie se adapostesc acarienii Acarapis woodi. Stigmele abdominale se deschid intr-o camera numita atrium.

Sistemul Muscular

Aproape toti muschii sunt striati, cu exceptia muschilor folositi pentru directia zborului. Majoritatea muschilor sunt legati de producerea unor miscari ale corpului si sunt legati de chitina scheletului fie direct, fie prin intermediul unor tendoane. Organele interne au propria lor musculatura.

Musculatura aripilor este cea mai importanta. Muschii indirecti ai zborului sunt foarte puternici putand misca aripile de 190 de ori pe secunda. Muschii indirecti permit transformarea miscarilor verticale ale aripilor, printr-o actiune transversala in muscari helicoidale care produc deplasarea propriu-zisa a albinei prin aer.

Sistemul circulator

Este foarte simplificat si este compus din: inima, aorta si lacune de hemolimfa. Functia sistemului circulator este aceea de a transporta substantele nutritive catre organele efectoare si de a evacua deseurile din organism.

Circulatia se realizeaza prin inima si aorta care alcatuiesc un tub relativ continuu, in partea dorsala, si anume dispre partea posterioara catre cea anterioara, pana la cap, de unde se continua cu o circulatie lacunara prin cavitatea corpului cu ajutorul diafragmelor ventrala si dorsal.

Concluzie

Orice crescator de albine trebuie sa cunoasca indeaproape, anatomia albinei, sa stie in mare parte fiecare componenta si la ce foloseste, te va ajuta mult sa intelegi cum sa cresti mai eficient albinele si sa le hranesti in mod corespunzator.