Apicultura naturala fara tratamente

Apicultura naturala fara tratamente

In ziua de astazi este extrem de greu daca nu imposibil sa practici o apicultura naturala. Insa cand ma gandesc la stramosii nostri care reuseau sa combata bolile albinelor si in plus de asta reuseau sa faca si cantitati de miere impresionante, oare care a fost secretul lor ? poate baza melifera si faptul ca natura nu era atat de poluata ca astazi.

Insa daca ar fi revenim la tratamentele pe care le foloseau ei si la practica lor, ne-ar fi imposibil, pentru ca desi apicultura avanseaza permanent, totusi tratamentele parca nu mai au acea eficienta pentru a reduce sau vindeca respectiva boala.

Descarca acum GRATUIT ghidul!

Tot ce trebuie sa faci este sa introduci mai jos numele si adresa ta de email sa iti trimit ghidul care a schimat viata multor pasionati de apicultura.

Cu toate astea ma tot gandeam, cum as putea sa practic o apicultura care sa fie cat mai naturala, pentru a nu infesta fagurii, mierea, polenul, pastura, respectiv toate produsele stupului, si pe langa asta si albinele au de suferit in urma tratamentelor care sunt toxice si pentru albine, care le scurteaza viata.

Insa voi incerca in cele urmeaza sa analizam o apicultura naturala, prin care sa intelegem unde este problema, ce putem face si  care sunt solutiile pentru a obtine o miere cat mai naturale pentru noii si copii nostri.

Stop  Tratamentelor

apicultura naturala

Pentru a putea mentine un sistem sustenabil de apicultura, trebuie sa stopam tratamentele. Tratarea este o spirala mortala care se prabuseste acum. Iar pentru a stopa acest fenomen, trebuie sa incepem sa ne crestem singuri matcile din supravietuitori locali, mai exact sa facem o selectie foarte riguroasa bazata pe boala. Ideea ar fi simpla, sa ducem intr-un loc cat mai izolat 5 – 10 familii de albine timp de 2-3 ani, timp in care sa le oferim tot ce le este necesar, fara a efectua nici un tratament in toata aceasta perioada. In fiecare luna sa facem un control pentru a analiza si nota starea familiei de albine.

Doar atunci vom putea sa obtinem albine care genetic pot sa supravietuiasca si paraziti care traiesc in simbioza cu gazda si cu mediul local. Cat timp continuam sa facem tratamente vom obtine albine mai slabe care supravietuiesc doar cu tratamente si paraziti mai puternici care pot supravietui doar daca se inmultesc destul de rapid pentru a tine pasul cu tratamentele.

Problema este ca daca vom stopa brusc tratamentele, albinele degenerate vor muri. Chiar daca sunt capabile genetic sa supravietuiasca intr-un mediu curat (necontaminat), trebuie sa le ducem din acest mediu.

Si care este acest mediu? 

Ceara curata

apicultura naturala fara tratamente

Trebuie sa folosim ceara curata, adica daca vom recicla propria ceara va trebui sa o decontaminam/dezinfectam printr-un proces destul de complicat care poate avea loc doar in spatiile destinate acestei operatiuni, pentru a reusi astfel sa omoram sporii si bacteriile care se regasesc in ceara.

Celula cu dimensiune naturala

Urmatorul pas este sa controlam daunatorii intr-un mod natural.

Dee si Ed Lusby au ajuns la concluzia ca solutia este sa revenim la celula cu dimensiune naturala. Foita de fundatie de faguri (o sursa de contaminare in stup datorita acumularii de pesticide in rezerva mondiala de ceara) ghideaza albinele spre a cladi dimensiunea de celula pe care noi o dorim. Deoarece lucratoarele sunt dintr-o celula iar trantorii dintr-o alta dimensiune si deoarece apicultorii, pentru mai mult de un secol au vazut trantorii ca dusmani ai productiei, apicultorii folosesc foita pentru a controla dimensiunea celulei cladit la albine. La inceput aceasta dimensiune o reflecta pe cea naturala. Primele fundatii aveau celula de la 4.4mm la 5.05mm. Dar apoi cineva (Francis Huber a fost primul) a observat ca albinele cladesc o varietate de dimensiuni de celule si ca albine mai mari ies din celule mai mari, albine mai mici din celule mai mici. Asadar Badoux a decis ca daca cresti mai mult celulele obtii albine mai mari. S-a presupus ca o albina mai mare poate sa care mai mult nectar si astfel va fi mai productiva. Asa ca astazi avem o dimensiune standard a celulei in foita de fundatie de 5.4mm. Considerand ca la dimensiunea de 4.9mm fagurele are grosime de 20mm si la 5.4mm fagurele are 23mm rezulta o diferenta de volum. Dupa Badoux, volumul unei celule de 5.555mm este de 301 mm cubi. Volumul maxim al unei celule de 4.7mm este 192 mm cubi. Dimensiunea celulei naturale este intre 4.4 si 5.1mm cu 4.9mm sau mai putin in centrul cuibului.

Dimensiuni de celule:

  • Fagure natural lucratoare: 4.6 la 5.1 mm;
  • Lusby: 4.83 mm medie;
  • Dadant: 4.9 mm celula mica 4.9 mm;
  • Honey Super Cell: 4.9 mm;
  • Perma Comb scufundat in ceara ; 4.9 mm;
  • Mann Lake PF100 si PF120: 4.95 mm.

Ce diferenta este intre natural si „normal”? Retineti ca foita normala are dimensiunea celulei de 5.4 mm iar celula naturala intre 4.6 si 5.0 mm.

Volumul celulelor dupa Badoux. 

Latimea celulei  Volumul celulei:

  • 5.555 mm – 301 mm3
  • 5.375 mm – 277 mm3
  • 5.210 mm – 256 mm3
  • 5.060 mm – 237 mm3
  • 4.925 mm – 222 mm3
  • 4.805 mm – 206 mm3
  • 4.700 mm – 192 mm3

Intentia lucratoarei in momentul cladirii:

  • Puiet de trantor;
  • Puiet de lucratoare;
  • Provizii de miere.

 

Pe scurt, daca avem dimensiune naturala a celulelor din faguri, controlam varroa si in final putem tine albinele fara tratamente…

Nosemoza

apicultura fara tratamente

Este cauza unei ciuperci (anterior clasificata drept protozoar) numita Nosema Apis. Solutia chimica care se foloseste cel mai des pentru combaterea nosemozei este fumidil, redenumit recent si Fumagilin-B (care nu se mai fabrica).  Cercetarile au aratat ca hranirea de miere la iernare, in special miere inchisa la culoare, scade incidenta nosemozei. De asemenea cercetarile facute in Rusia in anii 70 a aratat ca distantarea naturala a ramelor (32 mm in loc de 35 mm) reduce incidenta nosemozei.

Alte cercetari mai vechi spuneau ca hranirea cu sirop de zahar mareste incidenta acestei boli. Cercetarile mai noi spun contrariul, ca familiile de albine care ierneaza pe sirop de zahar sunt ferite de nosemoza, pentru ca mierea contine spori de nosema care in timpul iernii sunt activate in intestinul albinelor. Iar daca vor ierna pe sirop de zahar cum practica apicultorii din Germania, oarecum sunt mai feriti de acesta boala.

Pe langa aceste aspecte, ar trebui sa fim atenti la fagurii, unde se gasesc majoritatea bacteriilor purtatoare de nosema, loca etc. Iar daca nu reusim sa schimbam anual totii faguri,  sau macar fagurii unde au iernat albinele.

 Echilibrul microbian

Ce fac antibioticele cu echilibrul unui sistem natural? Experimentele cu arata ca deranjeaza flora intestinala a oricarui sistem. Omoara organismele care trebuia sa fie acolo, iar daca dispar, locul lor poate fi inlocuit de altceva.

Multe dintre problemele albinei, cum este nosema, puietul varos, loca si varroa, toate prospera si se reproduc mai bine in ph-ul zaharului decat in ph-ul mierii. Insa stim foarte bine ca PH se poate regla in siropul din zahar prin folosirea de otet, si astfel va deveni mediu alcalin care nu va fi prielnic supravietuirii bacteriilor care traiesc in mediu acid.

Paduchii Varroa 

acarianul varroa

Varroa destructor (inainte era si denumit Varroa Jacobsoni care este o alta varietate de paduche din Malaezia sau Indonezia) este un recent invadator al stupilor. Au ajuns in America in 1987. Sunt niste mici capuse. Se ataseaza de albine si sug hemolimfa adultilor, intra in celele inainte de capacire si acolo se reproduc.

Intr-o celula marita femela poate produce pana la 7 oua deoarece paduchii imaturi nu supravietuiesc la eclozionarea albinei. Acestea se vor imperechea inainte de eclozionarea albinei.

Pentru combaterea acarianului varroa, se folosesc diverse substante active, cum ar fi: fluvalinat, cumafos, amitraz, cymazol, flumethrin, brompropylat.

Chimicale mai blande folosite sunt: timolul, acid oxalic, formic si acetic. Acizi organici se regasesc deja in mod natural in miere si nu sunt considerati contaminati ai stupului.

Chimicale inerte anti-varroa

Uleiul mineral alimentar, este unul dintre cele mai populare. Dr. Pedro Rodriquez a facut cercetari asupra acestei metode. La inceput sistemul lui consta in sfori de bumbac impregnate cu emulsie de ulei mineral alimentar, ceara si miere. Metoda era sa tina uleiul mineral un timp cat mai lung astfel ca paduchii sa fie indepartati de albine sau sa se sufoce din cauza uleiului. Mai apoi s-a folosit un vaporizator cu propan pt a suplimenta cu ceata de ulei. Un alt avantaj al metodei este ca se pare ca distruge si paduchii traheali. Dar in acelasi timp asta ar fi dezavantaj pe termen lung, pentru ca se perpetueaza albine care au in genetica nerezistenta la paduchii traheali.

Praf inert. Cel mai folosit este zaharul pudra. Se prafuieste pe albine pentru a disloca paduchii. Dupa cercetariile lui Nick Aliano de la Universitatea din Nebraska, aceasta metoda este mai eficienta daca se scot ramele cu albine din stup, se prafuiesc si se pun la loc. Este o metoda care necesita timp si este dependenta de temperatura exterioara.

Ma opresc iar, pentru a preciza faptul ca anumite aspecte se pot integra practic in apicultura noastra din Romania iar altele trebuie analizate si observate. Sper cat de curand sa gasim cat mai multe solutii naturale pentru tratarea boliilor din apicultura.

  • >
    ​Invata cele mai bune sfaturi si lectii de apicultura chiar acuma!
    x