Varroa: Principii de bază-Partea I

Varroa, este o boală paraitară a familiilor de albine, produsă de acarianul Varroa destructor. Acest  parazit și-a făcut o intrare surprinzătoare pe scenă actualității în apicultura mondială.

Cu 40 de ani în urmă era necunoscut, însă în prezent ocupă locul principal în preocupările apicultorilor din lumea întreagă. Prezent inițial numai pe albine sălbatice din Jawa-Indonezia, s-a extins ulterior la specia Apis cerana, pentru că în perioadă anilor 1970 să infesteze masiv cea mai productivă și larg răspândită specia de albine, Apis melifera.

Descărcă acum GRATUIT, GHID PDF INSTANT!

Tot ce trebuie sa faci este sa introduci mai jos numele si adresa ta de email sa iti trimit ghidul care a schimat viata multor pasionati de apicultura.

Varroa destructor nu parazitează decât speciile genului Apis, caracteristic pentru acest acarian fiind faptul că atacă atât albinele adulte cât și puietul acestora.

Morfologie 

Varroa destructor are o morfologie remarcabil de diferită între  cele sexe. Numai femelele varroa provoacă parazitarea albinelor. Femela este roșiatic-maronie are o lungime medie de 1,1 mm o latime de 1,5 mm. Are o pereche de picioare care permit acarianului să se miște foarte repede în interiorul stupului ( Figura 1).

Masculul are doar rolul de reproducere, și o formă sferică a corpului și o culoare albicioasă. Este mai mic decât femela, aproximativ 0,8 mm diametru. Are un corp moale, foarte asemănător cu stadiul imatur femelei varroa (Figura.2). Masculii au o viață foarte scurtă, nu pot să supravietuiască în afară puietului căpăcit, de fapt mor într-o perioadă de câteva zile pentru că nu se pot hrăni folosinduse de gura lor care este delegată exclusiv pentru transferul spermei tractul genital femelei varroa.

 

femela varroa
Figura 1

 

 

Parazitul fiind în toate stadiile de dezvoltare, alimentează hemolitul albinelor adulte pentru supraviețuire, lănsâd răni deschise asupra albinelor. Cantitatea de hemolimp ingerată de acarieni variază în funcție de perioada din an. Albinele adulte compromise sunt predispuse la infecții, având o rană deschisă.

Varroa poate trăi până la 5 zile, dacă mediul este favorabil supravituirii (temperatură, umiditate). Viață femelei variază în medie de la două luni în timpul verii, și până la cinci luni în timpul iernii.

Numărul acarienilor care cad în mod natural în fiecare zi pe panoul de pe fundul stupului este un indicator al ratei ridicate de infestare din stup. Pentru a număra acarienii, este important să păstrezi tava inferioară pentru o diagnosticare cât mai ușoară. Femelele varroa sunt ușor de detectat pe panoul de diagnostic, mai ales după tratamentele anti-varroa, deoarece acestea oferă o aproximare corectă a nivelului real de infestare.

În cazul infestării severe, acarianul ar putea fi vizibil diret pe albinele adulte (figură 3).

o infestare foarte mare de acarianul varroa
Figura 3

Ciclu de viață

Ciclu de viață la varroa are două etape:

  1. Faza foretică în timpul careia se hrănesc cu hemolimfă (echivalentul sângelui din albine), a albinelor adulte;
  2. Stadiul de reproducere din interiorul celulelor puietului. De fapt, varroa se reproduce în celulele puietului, și mai ales în celulele unde se află trântori, datorta ciclul de metamorfoză mai lungi.

Într-un sezon activ o singură femelea varroa, poate produce până la maxim 10 cicluri. În timpul fiecărui ciclu (la fiecare 30 de ore), ea găsește 2 până la 6 ouă pe larva albinelor sau pe pereții celulari. Oulele de varroa, sunt ovale, albicioase și cu o lungime de aproximativ jumătate de milimetru, din primul ou (haploid) vor apărea doar femele.

Paraziți colonizează puieul atunci când larvele de albine au 6 zile de viață. În 24 de ore se dezvoltă o larva hexapodă, după alte 24 de ore va deveni un protonim iesit din ou (figură 4). Paraziții varroa nou-născuți încep imediat să se hrănească cu albinele în curs de dezvoltare.

Protonimfa (stânga), deutonimă (centru), adultă (dreapta) a femeii Varroa destructor
Figura 4

Perioadă de reproducere a varrozei este legată de durată metamorfozării pupei în celulele puietului: 12 zile pentru albinele lucrătoare și 15 zile pentru trântori. Dacă masculul varroa moare înainte de împerechere, femele rămân ireversibil sterile și incapabile să se procreeze din cauza unei involuti a organelor genitale.

Varroa este întodeauna localizată în abdomenul pupei pentru a nu compromite supraviețuirea. La momentul apariției albinelor din cocon; descendența de varroa se află în interiorul celulei. Adulți varroa fertilizați care tocmai au părăsit celulă vor încercă să ajungă pe albinele adulte, trecând în fază foretica (etapă în care se hrănesc cu hemolimfă albinelor adulte). Femelele imature de Varroa și masculii sunt în imposibilitatea de a supraviețui în afară celulei deoarece nu au gură care să perturbe integritatea albinelor.

Efectele Varroa asupra familiilor de albine

Varful distrugător parazitar, în interacțiune cu diferite virusuri, este cauza principală a mortalității coloniilor de albine în majoritatea părților lumii. Aici am studiat modul în care efectele parazitizării la nivel individual sunt reflectate de colonia albinelor ca întreg. Am măsurat progresia bolii într-un stupar de 24 stupi cu un grad diferit de infestație cu acarieni și am investigat relația sa cu 28 de indicatori biometrici, fiziologici și biochimici. La începutul verii, când coloniile cele mai puternic infestate au prezentat deja o creștere redusă, s-a dovedit a fi un predictor al perioadei de prăbușire a coloniilor, o proporție crescută de puieturi la albine, precum și o prezență puternică de fenoloxidază / propenoloxidază la albinele stupilor.

O lună mai târziu, performanța de învățare a albinelor lucrătorilor, precum și activitatea glucozoxidazei măsurate din extractele de cap au fost în mod semnificativ legate de momentul colapsului coloniilor. Coloniile la marginea prăbușirii au fost caracterizate de o scădere a greutății albinelor de iarnă și de o creștere puternică a conținutului lor relativ de apă în corp. Datele noastre confirmă importanța sistemului imunitar, cunoscută din studiile de albine infectate individual, pentru patogeneza varroozelor la nivelul coloniilor. Cu toate acestea, ele arată că efectele unice ale albinelor nu pot fi întotdeauna extrapolate la colonie ca întreg. Acest fapt, împreună cu rolul proeminent al factorilor de nivel de colonie, precum raportul dintre puiet și albine pentru progresia bolii, subliniază importanța dimensiunii superorganisme a cercetării Varroa.

În finalul acestui articol, vreau să precizez cât de important este să cunoaștem în detaliu acest parazit care face atât de multe revagii în întreaga lume apicolă. În articolul următor o vorbim despre câteva pentru a detecta acest acarian și gradul de infestare.

Ps: Spune-mi, te rog, cat de important este pentru tine acest acarian, si ce probleme ai intampinat pana acuma?

  • Bună. Interesanta și benefica expunere a acestui “distrugator”.
    Nu am avut probleme și ăsta datorita tratamentului ls timp.
    Mulțumesc pentru toate informatiile.

  • >